Prioritățile în situații de urgență sunt / ar trebui să fie:
A. Hrană și igiena;
B. Deplasare și comunicații;
C. Siguranță și adăpost.
Evident că toate aceste 3 aspecte sunt strâns legate între ele și cu greu pot subzista unul fără celălalt.
A. HRANA ȘI IGIENA.
Ideal ar fi ca oricine să dețină un stoc de provizii de apă, alimente și obiecte de igienă. Așezate strategic, la îndemână dar să nu atragă atenția, ar putea constitui un bun kit de supraviețuire.
Autoritățile recomandă, în general, depozitarea unor provizii pentru 3 zile. Depinde de fiecare dintre noi cât de bine aprovizionat și pentru cât timp dorește să fie independent de ajutorul sau de intervenția autorităților.
Mai întâi există indicii că situația poate deveni periculoasă. Deși destul de târziu, abia atunci devine imperios necesar să vă faceți provizii de apă, hrană și produse de igienă, cât timp magazinele mai sunt deschise și aprovizionate. Dar atunci masa de nepregătiți va da buzna…
NU IGNORAȚI PRODUSELE DE IGIENĂ DE BAZĂ
Lipsa hârtiei igienice, a săpunului sau altele asemănătoare, poate cauza boli sau afecțiuni greu de tratat in condiții de criză.
Cum aș proceda eu în situația unei crize prelungite:
– Aș evita oamenii / grupurile de oameni necunoscuți care par a fi îinfometaţi, disperaţi sau bolnavi. Aceștia pot fi înarmaţi și ar putea face orice pentru a obține ceea ce le lipsește.
– Aș refuza să particip la spargerea magazinelor sau furtul din acestea. Proprietarii vor încerca pe orice cale să își apere afacerile, chiar rănind pe cineva. Desigur, legat de etica în timp de criză e o întreagă filozofie, iar lucrurile nu pot albe sau negre.
– Aș păstra resursele pe care le am la dispoziție în locuri bine protejate, ascunse pentru a nu atrage atenția celorlalți.
– Aș căuta să obțin sau să improvizez obiectele necesare procurării apei și gătirii hranei. Chiar dacă pare deplasat, încercați să vă creați / dezvoltați deprinderi de procurare și gătire a hranei în condiții grele.
B. DEPLASARE:
Deplasarea devine una dintre prioritățile în situații de urgență, în cazul în care un dezastru natural afectează zona în care se află locuința. Practic, orice evacuare de urgență și încercare de a te pune la adăpost, implică deplasarea.
In cazul in care detineți un autoturism personal, lucrurile sunt ceva mai comode, dar ar trebui sa țineți cont și de următoarele aspecte:
– Țineți mașina cu rezervorul cât de plin vă permiteți în acel moment. Ideal ar fi să fie plin, însă e obligatoriu să ai combustibil pentru cel puțin 250 – 300 km.
– Încercați să stocați combustibil pentru tipul de motor al autoturismului, dar tineți cont de faptul că ingredientele din combustibil se degradează după o anumită perioada de timp (mai puțin de 6 luni).
– Gânditi-vă că nu veți fi singurii ce vor dori să plece din zonă, așa că pentru a evita ambuteiajele, fatale de regulă, la semnalul de evacuare nu ezitați.
– Daca nu se dă un astfel de semnal și sunteți obligați să evaluați singuri situația. La primele semne, luați ce e mai important (familia si kit-ul de urgenta) și puneți-vă în mișcare. Nu aveți nimic de pierdut: dacă lucrurile se vor îmbunătăți rapid, ați făcut o plimbare și vă veți întoarce la casa aflată în siguranță. Dacă lucrurile vor evolua negativ, atunci veți fi printre primii care scapă din zona. Dacă nu, ați făcut o plimbare spre “locul de retragere”.
Oricum, evacuarea nu trebuie să fie prima reacție în caz de criză.
Pentru evacuare (țineți la îndemână kit- ul de supraviețuire) si:
– Învătați cel puțin o rută principală de evacuare din localitate/oraș/zona și una de rezervă.
– Păstrați în mașină o hartă a zonei în care vă aflați,
– Respectați regulile de circulație (în măsura în care acest lucru mai este posibil). Nerespecatarea acestora conduce la ambuteiaje. Cel mai probabil nu vor mai fi agenți de circulație care să fluidizeze zona, caz în care, oricum vor apărea “șmecherii” care au întotdeauna prioritate. În astfel de cazuri ar fi foarte bine să cunoașteți scurtături, rute alternative etc.
– Nu intrati in conflict cu alți șoferi. Pierdeți timp prețios.
ÎN NICIUN CAZ NU COBORÂȚI DIN MAȘINĂ pentru a vă lupta cu un alt șofer, lăsându-vă familia înăuntru. Vă expuneți și ii expuneți și pe membrii familiei, absolut inutil. E important să scăpăm și nu să dovedim că avem dreptate. Oricum, dacă ar fi un haos generalizat nu ar mai conta cine are dreptatea.
În astfel de cazuri, traseul cel mai scurt nu este neapărat cel mai bun. Important este ca drumul pe care vă deplasați să nu conțină obstacole de netrecut cu mașina pe care o aveți (râuri, gropi, căderi masive de zăpadă etc.), să aibă cât mai puține potențiale obstacole “nenaturale” (copaci la pământ, clădiri dărâmate, stâlpi sau cabluri de înaltă tensiune pe jos etc.) și mai ales să ofere variante alternative.
C. SIGURANȚA SI ADĂPOSTUL
Am lăsat la final cele mai importante două aspecte ale supraviețuirii. Eu nu cred că locuința trebuie părăsită decât atunci când aceasta e afectată structural sau pericolul de a fi distrusă este iminent.
În cel mai rău și urât scenariu, autoritatea statului ar fi complet pierdută. Instituțiile de aplicare a legii vor fi complet nefuncționale.
În mod evident, nimeni nu dorește așa ceva.
Dacă tulburările sociale vor fi atât de puternice încât să suprime forțele de ordine, vor apărea găștile de cartier, care vor începe “să facă dreptate pe cont propriu”. Chiar iși vor aroga prerogative de forțe de ordine, folosind denumiri care mai de care mai “oficiale”, gen “garda locală”, “miliția populara” sau asemănătoare. Violența va fi trăsătura definitorie a unor astfel de grupuri, mai ales dacă din ele vor face parte infractori de meserie, (tâlhari, violatori, spărgători, etc.).
Uneori, în lipsa unui kit de supraviețuire, nevoia și disperarea pot transforma un om liniștit în infractor. Așa că, trebuie avut grijă și la oamenii bolnavi, flămânzi sau disperați, care se vor transforma in “prădători” dacă aveți ceva ce le lipsește.
Orașele mari și aglomerate sunt, de regulă, cele mai vulnerabile în astfel de situații. Devin locuri periculoase pentru cei pașnici și “habitatul” ideal pentru infractorii violenți.
In orice caz:
– evitați să vă transformați și să intrați în astfel de bande, indiferent de motivația constituirii lor, mai ales dacă membrii vă sunt necunoscuți sau îi știți ca fiind “cu probleme”.
– nimeni nu poate rezista singur, mai ales o familie cu copii (mici). Tocmai pentru acest motiv încercați să constituiți în prealabil un grup de prieteni/rude/vecini/apropiați, cu care să vă constituiți o mini-comunitate de sprijin.
– În cazul fericit în care aveți în grup un membru al serviciilor de urgență, încercați să luați deciziile pentru întregul grup ținând cont de experiența acestuia.
– Dacă aveți norocul să ajungeți la adăpost, este vital să vă gospodăriți și conservați acest avantaj până se mai clarifică lucrurile.
Idei proaste in timp de criză și nu sunt prioritățile în situații de urgență:
– Nu incercati sa obtineti ceva ce aveti nevoie, prin violenta, de aceea e bun un kit de supravietuire.
– sa incepeti sa cutreierati strazile in cautarea unor lamuriri cu privire la ce s-a intamplat.
– Nu participati la bătăi scandaluri lupte pentru influenta zonala.
– In funcție de tipul de situație de urgență cu care aveți de-a face, să vă îndreptați către sedii ale Jandarmeriei, Poliției, SRI, cazarme militare, în general instituții cu pază armată. Oamenii de acolo, dacă se mai afla la post, au consemne stricte și clare, iar în unele situații ați putea fi considerați ostili, cu consecințele de rigoare.
– unitățile militare nu sunt nici adăposturi sociale, nici puncte de informare publică sau cantine sociale ori spitale de campanie unde să puteți primi ajutor/alinare.
Mai multe detalii la workshop.